GEORGE ENESCU ȘI RUSIA (16) – Moscova – un alt punct de încercare!

După prima sa întâlnire cu elitele muzicale și publicul meloman din Petersburg, tânărul muzician român va fi încercat sentimente contradictorii. Faptul că participase la deschiderea unei noi ediții a Concertelor Siloti, eveniment muzical care-și câștigase prestigiul nu numai în spațiul rus ci și în cel european, îi dăDUSE un sentiment de satisfacție. Nu mai puțin încântătoare fusese colaborarea sa cu muzicianul Alexander Siloti, atât pe podiumul de concert cât și în celelalte ore petrecute împreună de la sosirea sa la Petersburg. DAR ÎN ORAȘUL DE PE NEVA TÂNĂRUL MUZICIAN ROMÂN SE ÎNTÂLNISE NU NUMAI CU MUZICIANUL DESĂVÂRȘIT, CARE ERA AELXANDER SILOTI CI ȘI CU PUBLICUL ȘI CRITICII MUZICALI. IAR ÎNTÂLNIREA CU ACESTE DOUĂ ”COMPONENTE” ALE ELITELOR MUZICALE RUSE PUBLICUL ȘI CRONICARII – FUSESE SUB AȘTEPTĂRILE SALE! O PROFUNDĂ DEZAMĂGIRE I SE STRECURASE ÎN SUFLET ȘI O ÎNTREBARE I SE FIXASE ÎN MINTE: DE CE? ÎN ACEASTĂ STARE DE SPIRIT LUA DRUMUL MOSCOVEI.

PARFUMUL DULCE – AMĂRUI AL STEPELOR RUSE

Trenul alerga înghițind lacom distanțele stepelor ruse. Spații întinse – inundate de ierburi uscate. Un miros dulce-amărui, de pelin și lumânărică, și de pământ reavăn (căci plouase nu numai la Petersburg) pătrundea prin fereastra deschisă. Muzicianul român sorbea cu nesaț acest parfum dulce-amărui pe care nu-l mai întâlnise niciunde în Europa și privea fascinat vastele întinderi galben-aurii, întrerupte ici colo de câte un pom pitic, cu crengi strâmbe și trunchi contorsionat de lupta cu arșița verii sau gerurile și vânturile aspre ale iernilor lungi. Căci aici, în stepa rusească iarna începea în octombrie și se sfârșea în aprilie. Dar în acel an 1909, vremea fusese neobișnuit de caldă. Chiar și la Petersburg, orașul construit la țărmul Mării Baltice de acel țar nebun care fusese Petru cel Mare. Iar tânărul muzician european – se bucurase de vremea bună și scrisese despre ea chiar și tatălui său, aflat undeva, într-un sat risipit pe colinele Dorohoiului. El se bucurase, de asemenea nu numai de vreme, care i se păruse anormal de caldă, ci și de frumusețea orașului de pe Neva. Vizitase muzeele, palatele, parcurile și – probabil – asistase la spectacolul fascinant al ”ruperii” podurilor de pe Neva ca să facă loc de trecere vaselor ce navigau pe fabulosul râu! Acum privea fascinat spectacolul inedit – pentru el – al stepelor ruse cu gândul secret de a uita dezamăgirea, amărăciunea primei sale întâlniri cu publicul meloman și cronicarii muzicali de la Petersburg. Cu toate acestea aștepta întâlnirea sa cu publicul meloman și criticii muzicali de la Moscova! Cum avea să fie acest nou punct al turneului său în Rusia?

LA MOSCOVA – CU MOZART INEDIT

La Moscova avea să-l întâlnească pe muzicianul Mihail Mihailovici Ippolitov Ivanov. Era unul dintre muzicienii de elită ai metropolei țariste: compozitor, profesor la Conservatorul din Moscova și dirijorul orchestrei simfonice din Moscova. Cu Ippolitov Ivanov tânărul muzician român colaborase bine încă din perioada de pregătire a  programului său de la Moscova. În septembrie își trimiseseră scrisori și stabiliseră fără niciun fel de reticențe  programul cu care muzicianul rus  deschidea noua stagiune muzicală a Moscovei și locul lui George Enescu  în acest program. Tânărul muzician român fusese mulțumit că muzicianul moscovit acceptase din start propunerile sale: Concertul Nr. VII, pentru vioară și orchestră, în Re major de W. A. Mozart, descoperit în anul 1907, lucrare care constituise pentru spațiul muzical european ”bomba anului” 1907  și cele două Rapsodii ale sale, Rapsodia I-a și Rapsodia a II-a care polarizaseră atenția lumii muzicale pariziene – și nu numai – privind valențele sale componistice. Cu aceste lucrări muzicianul român socotise că se poate prezenta publicului meloman rus într-o dublă ipostază: aceea  dirijor și compozitor. Tânărul muzician știa că atât la Petersburg cât și la Moscova aceste lucrări ale sale nu fuseseră ascultate niciodată  iar succesul pe care-l obținuse până atunci în sălile de concert europene ca autor și dirijor al celor două Rapsodii Române, îl îndreptățea să creadă că și în Rusia avea să se bucure de succes. Și totuși, la Petersburg fusese primit altfel de cum fusese primit în Europa, altfel de cum își imaginase iar opiniile cronicarului muzical de la ”Novoe Vremia” fuseseră mai mult decât surprinzătoare! O întrebare îl sâcâia: cum avea să fie primit la Moscova? Așa cum fusese primit  la Petersburg?  Aștepta, deci seara concertului, întâlnirea cu publicul meloman și cronicarii muzicali din  metropola  moscovită.

SUB OBLĂDUIREA ȚARULUI

Concertul simfonic din seara zilei de 17 octombrie era concertul de deschidere a stagiunii muzicale 1909-1910 a Moscovei. Dacă la Petersburg stagiunea muzicală se deschidea sub egida celebrelor Concerte Siloti  (o inițiativă personală a muzicianului Alexander Siloti lansată în anul 1903, susținută, cu greu, prin efortul său managerial și cu sprijinul financiar al unor potentați ai societății ruse) la Moscova noul sezon muzical se deschidea sub egida unui înalt for muzical oficial: Societatea Imperială Muzicală Rusă. Aceasta însemna că evenimentul muzical  al serii se afla sub supravegherea unei structuri oficiale țariste, cu știrea și sub oblăduirea Țarului, Țarul Nicolae al II-lea. Pentru George Enescu, participarea la un eveniment organizat sub egida Societății Imperiale Muzicale Ruse nu era nouă. În 1907, la Paris, el cunoscuse impactul pe care această structură oficială a creației muzicale din Rusia țaristă îl avusese pentru promovarea muzicii ruse într-o capitală saturată de evenimente culturale. Așa cum am arătat într-un episod anterior, la începutul lunii mai 1907, sub egida  Societății Imperiale Muzicale Ruse, sosise la Paris un grup important de muzicieni ruși, ”greii” în viață ai creației muzicale ruse. Din acest grup făceau parte Nicolai Rimski-Korsakov, Serghei Rahmaninov, Serghei Kuusevitsky, artistul liric Vladimir Kastorski, criticul muzical S. Krugliov și câțiva dintre cei mai însemnați artiști ruși stabiliți în Europa, precum Ossip Gabrilowitsch, Felia Litvinne,  Jean Altchewsky, Feodor Șaliapin și alții. Împreună cu autoritățile muzicale franceze, Academia Națională de Muzică și ”Societatea marilor audiții muzicale din Franța”, fusese organizat atunci un maraton muzical rus,”Russian Season”, cum a fost el numit în programele de sală (Cf. Shapero.com/programme-for-concerts-historiques-russes-1907-92482) cât și în presa franceză.  Concertele ruse, au ținut afișul parizian timp de două săptămâni și s-au încheiat cu o mare recepție la celebra Salle Pleyel, oferită de marele compozitor francez Camille Saint-Saens. Aflat la Paris și fiind una dintre vedetele vieții muzicale franceze, George Enescu participase la câteva din evenimentele organizate cu prilejul sosirii la Paris a ”greilor” în viață ai creației muzicale ruse. El participase ca spectator la Concertele ruse (Cf. Viorel Cosma, George Enescu, Cronica unei vieți zbuciumate, Editura Octopodium, București, 1991, p. 23) apoi ca invitat la marea recepție de la Salle Pleyel, (Cf. Colette Axente, Ileana Rațiu, George Enescu, Biografie documentară. Tinerețea și afirmarea (1901-1920), Editura Muzicală a UCMR, București, 1991, p. 64) și susținuse împreună cu violoncelistul rus Serghei Kuusevitsky și artistele lirice franceze, Mary Garden și Yvette Guilbert, un concert matinal în folosul Casei Artelor din Paris (ibidem. Colette Axente, Ileana Rațiu, op. cit. P. 64) Pentru tânărul muzician român evenimentele muzicale din mai 1907, Concertele ruse, Recepția de la Salle Pleyel și Concertul matinal dat în folosul Casei Artelor din Paris împreună cu unul dintre muzicienii ruși sosiți la Paris, fuseseră un prilej nimerit pentru a cunoaște în mod direct pe câțiva dintre cei mai importanți muzicieni ruși ai momentului. Poate că tot atunci în urma acelor contacte directe se va fi gândit la un viitor turneu în Rusia. Un turneu care avea să prindă contur doi ani mai târziu, în toamna anului 1909 și în care se implicaseră două mari personalități ale vieții muzicale ruse: Alexander Siloti – la Petersburg  și Mihail Mihailovici Ippolitov Ivanov –  la Moscova.

STAGIUNEA MUZICALĂ – EVENIMENT MONDEN

Ca și la Petersburg  și la Moscova deschiderea noii stagiuni muzicale era un eveniment deosebit de însemnat. El era un fericit prilej pentru refrișarea vieții mondene moscovite, pentru refacerea firelor subtile de comunicare  ale cercurilor aristocratice ruse. Pentru  doamnele din înalta societate rusă era prilejul mult așteptat pentru  etalarea noilor toalete, sosite (cu multă cheltuială)  de la Viena și Paris, ori, migălite cu răbdare de meșteri croitori care erau la curent cu noile tendințe vestimentare vieneze sau pariziene. Pentru domnii – în frac și joben – adunați de pe la moșii (bronzați și grași) sau proaspăt sosiți din vilegiatura petrecută în stațiunile exclusiviste din Europa – deschiderea stagiunii muzicale constituia prilejul de a-și relua viața cotidiană: vizite în saloanele aristocratice, întâlniri la cluburile exclusiviste sau în cercurile elitiste unde se puneau la cale afaceri de tot felul, mai mult sau mai puțin bănoase, mai mult sau mai puțin oneroase. Desigur,deschiderea noii stagiuni muzicale era un prilej așteptat și de către condeierii presei muzicale. Cronicarii muzicali își revigorau spiritul critic  adunând de prin sertarele minții scepticismul, ironia sau aprecierile subtile, ”cu mesaj”! Precum elitele aristocratice și ei erau interesați de evenimentul mult așteptat: deschiderea noii stagiuni muzicale!

PROGRAMUL LUI IPPOLITOV

Ce aducea nou în viața muzicală moscovită acest moment în anul de grație 1909?  În ce logică fusese alcătuit programul acelei seri? Distinsul muzician rus, Mihail Mihailovici Ippolitov Ivanov, dirijorul orchestrei simfonice moscovite,  oferea melomanilor muzică rusă, dar și muzică europeană. Iar din muzica europeană el lansa, în primă audiție la Moscova,  un nou concert de Mozart,  Concertul Nr. VII, pentru vioară și orchestră, în Re major, descoperit în urmă cu doi ani, în anul  1907, și  două lucrări compuse de tânărul muzician român George Enescu, acum oaspetele Moscovei: Rapsodia I-a  în La major și Rapsodia a II-a în Re major. Era un program echilibrat, un program pentru toate gusturile, un program  din care nu lipseau  mari creatori ruși și în care se aflau  și noutățile de ultimă oră ale spațiului muzical european. În seara zilei de 17 octombrie 1909 publicul meloman moscovit, doamnele din înalta societate, interesate mai mult de toalete decât de muzică, domnii în frac și joben, cronicarii muzicali pricinoși, aveau să asculte:  Uvertura spaniolă ”Noapte la Madrid” de Mihail Ivanovici Glinka, Simfonia I-a, în Sol minor,  op. 13, ”Vise de iarnă” de Piotr Ilici Ceaikovski, dirijor Mihail Ippolitov Ivanov, Concertul Nr. VII în Re major pentru vioară și orchestră de W. A. Mozart, solist George Enescu și  Rapsodia I-a în La major și Rapsodia a II-a în Re major de George Enescu, dirijor George Enescu. Cum a primit publicul meloman moscovit acest program? Dar cronicarii muzicali? Cum a fost apreciat tânărul muzician român aflat în ipostaza de interpret, dirijor și compozitor? Citiți episodul următor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s