GEORGE ENESCU ȘI RUSIA (13) Febra primei întâlniri

În dimineața zilei de 6 octombrie 1909, George Enescu sosea la Sankt Petersburg. Era o zi de marți. Ca și la Odessa, primul său popas pe tărâmul Rusiei țariste, și la Petersburg era o vreme neobișnuit de caldă pentru un oraș așezat la Marea Baltică. ”Un timp cald, cum n-a mai fost de mult” avea să scrie George Enescu tatălui său, Costache Enescu. ”Ceva de tot anormal”- aprecia muzicianul român, uimit de temperatura blândă a metropolei țariste în acel început de octombrie. Pentru un european care punea piciorul pentru prima dată în orașul cel mai nordic al Rusiei, vremea era un semn de bun augur. Decât ninsoare și viscol, șubă, căciulă și galoși! 

FEBRA

Încurajat de vremea bună, primitoare, tânărul artist avea să se scuture repede de colbul drumului, de oboseala nopților nedormite, de sentimentul straniu, de curiozitate și teamă  al unei întâlniri cu un public nou, într-o țară imensă, eterogenă și atât de deosebită de Europa. El avea să se scuture repede de sentimentul unei așteptări neîmplinite, al unui răspuns întârziat al prietenei și (încă) iubitei sale Ninette, un răspuns rătăcit pe lungul drum către orașul de pe Neva, ori, pur și simplu –  netrimis. Și intra, astfel, în febra pregătirilor! A repetițiilor cu Alexander Siloti și orchestra sa. Peste câteva zile, Sâmbătă 10 octombrie, îl aștepta Concertul, întâlnirea cu un public sofisticat, încorsetat în cutume aristocratice și cu un grup de critici muzicali pricinoși. De opiniile acestor critici muzicali avea să aibă parte și tânărul muzician român și ele aveau să fie punctul maxim, esențial, al evaluării turneului său în Rusia. Primul – în Rusia țaristă! O evaluare pe care tânărul muzician român n-o va înțelege atunci și nici mai târziu și pe care, cum vom vedea, n-o va uita niciodată.

CINE A LANSAT INVITAȚIA?

După cum am subliniat în episoadele anterioare, documentele privind stabilirea programului concertului de la Petersburg al lui George Enescu n-au fost lansate (încă) în spațiul public. Cum am spus, ele vor fi fiind în Arhivele ruse de la Petersburg și Moscova sau în ”Arhivele Siloti” aflate în custodia unor Universități americane, precum Stanford și Maryland unde există documente despre Alexander Siloti – acest muzician care a respins acțiunile teroriștilor bolșevici asupra elitelor intelectuale ruse, inclusiv asupra sa, și a luat calea exilului, găsindu-și împlinirea artistică pe meleaguri străine – americane. În fine! Să ne întoarcem la evenimentul muzical de la Petersburg din toamna anului 1909: o nouă ediție a Concertelor Siloti. Așa cum am spus, nu avem documente de impresariat din care să aflăm cum vor fi decurs discuțiile dintre cei doi muzicieni privind programul concertului muzicianului român la Petersburg. Nu știm ce va fi a propus Alexander Siloti lui George Enescu. Nu știm ce va fi acceptat sau propus, la rândul său, muzicianul român. Știm însă că muzicianul român a sosit la Petersburg în ziua de 6 octombrie, cu trei zile înaintea concertului, și că astfel a avut răgazul unor repetiții cu orchestra petersburgheză în calitatea sa de solist și de dirijor. Cu siguranță va fi lucrat cu Alexander Siloti care era nu numai organizatorul turneului său ci și partenerul său pe podiumul de concert – ca solist și dirijor – în concertul din seara zilei de 10 octombrie 1909. Cum vor fi lucrat cei doi mari muzicieni care se întâlneau pentru prima dată pe un podium de concert în Rusia Țaristă? Cum am spus, documentele de impresariat pentru cunoașterea culiselor concertului ne lipsesc. Dar, dacă arhivele ”tac” nici gazetele nu ne sunt accesibile. Restricțiile impuse de pandemia COVID-19 (timpul când scriem aceste rânduri) nu ne permit consultarea presei române de la București pentru a afla amănunte ”de culoare” – cum se spune în lumea presei – despre felul cum a decurs întâlnirea muzicianului român cu publicul meloman petersburghez. În ipoteza că presa de la București va fi acordat atenție acestui moment deosebit de important din viața marelui muzician român! Căci, Rusia era departe și încorsetată în rigorile impuse de regimul Țarist, devenite literă de lege pentru poliția secretă țaristă cunoscută sub numele ei, pe cât de scurt, pe atât de ușor de ținut minte: OHRANA.

EXISTĂ TOTUȘI O VOCE

Avem, însă, la îndemână studiul lui Octavian Lazăr Cosma intitulat ”Interpreți români în Rusia”, apărut la București în anul 1957 în Revista ”Probleme de muzică”, Nr. 5. Un studiu publicat cu aproape o jumătate de secol mai târziu de la consumarea evenimentului. Grație acestui studiu aflăm programul concertului enescian de la Petersburg dar și aprecierile criticilor muzicali din cele două mari metropole țariste: Petersburg și Moscova. Trebuie să menționăm că datele existente despre acest turneu, publicate de Octavian Lazăr Cosma în 1957, au fost preluate (cu mulțumirile de rigoare) și de către autorii voluminoasei lucrări, George Enescu. Monografie, în coordonarea lui Mircea Voicana, Vol. I,  Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971, p. 358. Aflat în Rusia sovietică pentru un stagiu de studii la Conservatorul de Muzică ”Nicolai Rimski-Korsakov” din Leningrad (fostul Sankt-Petersburg) Octavian Lazăr Cosma, viitorul academician român, autorul unor lucrări de înaltă valoare științifică, (vezi pe larg, Viorel Cosma, Muzicieni români. Compozitori și Muzicologi, LEXICON, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1970, Vol. II, p. 136) a studiat direct de la ”sursă”, cum se spune, articolele consacrate turneului lui George Enescu în Rusia în octombrie 1909. Deși venea dintr-o țară ”prietenă”, de fapt dintr-o țară ”satelit”, intrată în sfera de influență a Moscovei ca urmare a schimbărilor geopolitice intervenite în spațiul european după al doilea război mondial, nici studentul român nu a avut acces decât la sursele deschise, adică la ziarele și revistele de specialitate publicate la Petersburg și Moscova în 1909.  Este surprinzător că și pentru cercetătorul român, Octavian Lazăr Cosma, conaționalul lui George Enescu, Arhivele ruse nu au fost accesibile deși, de la consumarea evenimentului, trecuseră aproape 50 de ani. Sau poate, tânărul cercetător nici nu-și va fi propus să studieze documente de arhivă privind acest eveniment. Precizăm că studiul lui Octavian Lazăr Cosma privind turneele lui George Enescu în Rusia țaristă, în anul 1909 și 1917, a fost prima contribuție științifică ce a permis cunoașterea, în România, a felului cum marele muzician român a fost primit și apreciat în cele două metropole țariste.

PE GUSTUL ELITELOR

Să ne apropiem deci, de evenimentul cu care Alexander Siloti deschidea în anul 1909 stagiunea muzicală a orașului de pe Neva: o nouă ediție a Concertelor Siloti cu participarea unui mare muzician român și european: George Enescu. Primul indiciu încurajator va fi fost pentru George Enescu afișul de la intrarea sălii de concerte ”Dvorianskovo sobrania” care anunța ferm că toate biletele fuseseră vândute. De aici se putea deduce că publicul meloman petersburghez era interesat de întâlnirea cu un muzician român, devenit celebru în marile capitale europene: Paris, Berlin, Viena, Roma. Programul serii era pe măsura exigențelor acestui public și al tradiției Concertelor Siloti. În seara aceea, elitele muzicale ruse, publicul meloman al Petersburgului, aveau să asculte doi mari muzicieni: George Enescu – solist și dirijor. Alexander Siloti – solist și dirijor cu un program de mare clasă. Citiți programul de concert publicat de Octavian Lazăr Cosma în studiul său mai sus menționat: 

  1. Concertul în Re Major de Filip Emanuel Bach (în orchestrația lui Steinberg).
  2. Concertul nr. 7 pentru vioară și orchestră de Mozart, solist George Enescu.
  3. Concertul în Fa major (brandenburgic, nr. 4) de J.S. Bach, în redacția lui Zilotti (Siloti – n. ns.) Solist – Zilotti. Dirijor – George Enescu.
  4. Islamee, de Balakirev – Cassela
  5. Adagio pentru coarde, de Leken.
  6.  Variations plaisantes sur theme grave,  de Roger Ducasse.
  7. Două rapsodii românești de George Enescu (în primă audiție). Dirijor – George Enescu.  (Cf. Octavian Lazăr Cosma, Interpreți români în Rusia, Probleme de muzică, Nr. 5, 1957, p. 74).

PULSUL PUBLICULUI

Așadar, un program pentru un public meloman exigent. Un program prin intermediul căruia muzicienii și melomanii ruși aveau să cunoască cele trei ipostaze ale muzicianului român: violonist, dirijor și compozitor. Două concerte Bach: Concertul în Fa major (brandenburgic, nr.4) de Johann Sebastian Bach, cu George Enescu la vioară, Concertul în Re major de Filip Emanuel Bach, cu muzicianul român la pupitrul dirijoral și noul concert, descoperit în anul 1907, Concertul Nr VII, pentru vioară și orchestră, în re  major  de W. A. Mozart, cu George Enescu la vioară. Cu Rapsodiile Române,  a I-a și a II-a, publicul meloman petersburghez avea să cunoască pe compozitorul George Enescu. Noutatea absolută a ediției din acea toamnă a Concertelor Siloti  erau ”Concertul pentru vioară și orchestră, în re major, Nr. VII, de Mozart” și Rapsodiile Române  de George Enescu. Observăm că cele două creații enesciene, Rapsodia I-a și Rapsodia a II-a, fuseseră puse la finalul programului. Iar acest lucru avea să influențeze gradul de receptivitate a publicului pe care tânărul compozitor român avea să-l simtă imediat. Căci ”pulsul” publicului este pentru un slujitor al artei, indiciul cel mai sigur al succesului dorit. Dar nici ”pulsul” criticilor muzicali de la Petersburg nu era pentru tânărul muzician român, mai puțin important. Nu este mai puțin important nici pentru noi, cei care ne aplecăm asupra acestui eveniment la o distanță de mai bine de un secol! Și aceasta deoarece, opiniile cronicarilor muzicali ruși  ne dau un indiciu asupra felului cum a fost apreciat George Enescu la primul său turneu în Rusia în anul 1909. Să vedem aceste  opinii. Citiți episodul următor.     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s